Copilul nu vrea să scrie? Studiază posibilele cauze (dislexie, disgrafie) și află ce trebuie făcut

Când un copil refuză să scrie, reacția imediată poate fi de frustrare, atât pentru părinți, cât și pentru profesori. Însă, dincolo de aparențe, acest refuz poate semnala dificultăți mai adânci. Identificarea timpurie a acestor probleme este esențială pentru a asigura o dezvoltare armonioasă. Ignorarea sau minimalizarea acestui refuz poate avea consecințe negative pe termen lung asupra dezvoltării cognitive și sociale. Ți-am pregătit în rândurile următoare mai multe detalii despre acest subiect.  

• Ce se întâmplă când copilul refuză să scrie
• Înțelegerea dislexiei: cauze și simptome
• Disgrafia: când scrisul devine o provocare
• Diferența dintre disgrafie și dislexie
• Evaluarea și diagnosticarea dislexiei și disgrafiei
• Motivarea copilului: cum să-l încurajăm să scrie
• Colaborarea cu școala: crearea unui plan de sprijin
• Resurse și terapii complementare
• Exemple de oameni care au învins dificultățile de scriere
• FAQ – Copilul nu vrea să scrie

Ce se întâmplă când copilul refuză să scrie

Un copil care evită scrisul poate manifesta diverse semne, printre care:

• Evitarea activităților care implică scrisul.
• Frustrare și iritabilitate în timpul sarcinilor care implică scrisul.
• Reacții somatice (dureri de cap, de stomac) pentru a evita scrisul.
• Finalizarea incompletă a sarcinilor care implică scrisul.
• Refuzul direct de a scrie.

Ca părinte, cu siguranță te gândești la toate lucrurile care l-ar putea afecta pe copilul tău, mai ales atunci când observi că refuză să scrie. Poate te întrebi:

• Oare copilul meu va ține pasul cu ceilalți colegi?
• Dacă nu scrie acum, cum se va descurca la teste sau examene?
• Va avea dificultăți și la alte materii, nu doar la română?
• Cum va fi perceput de profesori și colegi?
• Dacă nu poate exprima ce știe în scris, cum îi va fi evaluată cu adevărat inteligența?
• Oare își va pierde încrederea în sine și va deveni retras?
• Dacă începe să evite școala sau activitățile cu alți copii?

Toate aceste îngrijorări sunt normale. Însă, e important să nu le lăsăm să ne copleșească și să ne blocăm în frică sau vinovăție. Refuzul de a scrie nu înseamnă că ceva este „în neregulă” cu copilul tău, ci poate fi un semnal că are nevoie de ajutor, de răbdare și de o abordare diferită.

Unii copii se confruntă cu dificultăți de scriere din motive variate:

• poate e vorba de o problemă de motricitate fină, 
• poate are o dificultate de învățare (cum ar fi dislexia sau disgrafia), 
• poate pur și simplu a acumulat o frustrare legată de greșeli repetate sau comparații cu alți colegi.

Vestea bună este că, identificată la timp, problema se poate gestiona eficient. Cu sprijinul potrivit – fie că vorbim de un specialist, de învățător sau de implicarea calmă a părinților – copilul își poate recăpăta încrederea și poate progresa în ritmul său.

Un prim pas esențial este înțelegerea reală a ceea ce înseamnă dislexia sau disgrafia. Acestea nu sunt semne de lene, neatenție sau lipsă de inteligență, ci dificultăți de învățare specifice, care necesită o abordare adaptată și multă răbdare. Cu o evaluare corectă și cu metodele potrivite, copilul poate învăța să depășească obstacolele și să se exprime cu încredere, atât în scris, cât și în viața de zi cu zi.

Copilul tău refuză să scrie? Poate că stiloul lui îl descurajează mai mult decât crezi. O simplă schimbare poate face minuni și îi poate redeschide drumul către învățare. Descoperă mai multe detalii în articolul: Cele mai bune stilouri pentru copii

Înțelegerea dislexiei: cauze și simptome

Dislexia este o tulburare neurologică specifică învățării, care afectează capacitatea unei persoane de a citi și scrie fluent și corect. Afectând zonele creierului care procesează limbajul, dislexia nu este legată de inteligență, motivație sau lipsa unei educații adecvate. Așa cum am menționat anterior, este esențial să nu confundăm refuzul de a scrie cu dislexia, deoarece aceasta din urmă necesită o abordare specifică și specializată.

Deși cauza exactă a dislexiei nu este pe deplin înțeleasă, cercetările indică o combinație de factori genetici și neurologici. Studiile au identificat diferențe în modul în care creierul persoanelor cu dislexie procesează informațiile lingvistice. Aceste diferențe pot afecta capacitatea de a decoda sunetele (foneme) și de a le asocia cu literele (grafeme), proces esențial pentru citire și scriere. Unele studii au arătat că persoanele cu dislexie prezintă anomalii funcționale în zonele cerebrale responsabile de citit și de limbaj.

Simptomele dislexiei

Simptomele dislexiei variază în funcție de vârstă și de severitatea afecțiunii. La preșcolari, semnele pot include:

• Întârziere în dezvoltarea limbajului.
• Dificultate în pronunțarea cuvintelor (de exemplu, „marsa fare” în loc de „farsa mare”).
• Probleme în a învăța alfabetul, numerele, culorile și formele.
• Dificultate în a recunoaște rimele.

La copiii de vârstă școlară, simptomele pot include:

• Dificultate în a citi cuvinte simple și a face legătura între litere și sunete.
• Confuzii între litere și cuvinte (de exemplu, „b” și „d”, „in” și „nu”).
• Greșeli frecvente de citire și ortografie (inversări, omisiuni, substituții de litere).
• Citire lentă și ezitantă.
• Dificultate în a înțelege ceea ce citesc.
• Evitarea activităților de citire.

La adolescenți și adulți, dislexia se poate manifesta prin:

• Citire lentă și inexactă.
• Greșeli de ortografie persistente.
• Dificultate în a-și exprima ideile în scris.
• Evitarea sarcinilor care implică citire și scriere.
• Probleme de organizare și gestionare a timpului.

Este important de reținut că nu toate persoanele cu dislexie vor prezenta toate aceste simptome, iar severitatea lor poate varia considerabil. Un diagnostic corect și o intervenție timpurie sunt esențiale pentru a ajuta persoanele cu dislexie să-și dezvolte abilitățile de citire și scriere și să-și atingă potențialul maxim.

Pentru a veni în sprijinul copiilor cu dificultăți de învățare, puteți încerca și jocuri educative.

De ce jocuri educative?

• Stimulează motricitatea fină: Multe jocuri educative antrenează activități precum sortarea, asamblarea sau potrivirea pieselor, ceea ce crește coordonarea ochi-mână și dexteritatea necesară pentru scris.
• Învățare prin joc: Copiii asimilează și integrează mai ușor concepte noi atunci când acestea sunt prezentate sub formă de joc, ceea ce reduce anxietatea și stimulează motivația pentru învățare.
• Crește abilitățile cognitive: Jocurile educative antrenează memoria, atenția, gândirea logică și capacitatea de rezolvare a problemelor, abilități esențiale pentru citire și scriere.
• Stimulează limbajul și vocabularul: Jocurile care implică povestire, denumirea obiectelor sau formarea de propoziții cresc vocabularul și consolidează limbajul.
• Crește încrederea în sine: Prin reușitele obținute în cadrul jocurilor, copiii își antrenează încrederea în propriile forțe și sunt stimulați să încerce activități noi, inclusiv scrisul.
• Stimulează socializarea și cooperarea: Jocurile educative pot fi jucate în grup, ceea ce antrenează comunicarea, lucrul în echipă și dezvoltă abilitățile sociale.
• Personalizare și adaptabilitate: Există o gamă variată de jocuri educative care pot fi adaptate și personalizate nevoilor specifice ale fiecărui copil, astfel încât fiecare să poată progresa în ritmul propriu.

Descoperă gama noastră de jocuri educative și alege ce este potrivit vârstei și nevoilor copilului tău

Prin integrarea jocurilor educative în activitățile zilnice, copiii cu dificultăți de învățare pot beneficia de un mediu stimulativ, relaxant și motivant, care îi ajută să-și dezvolte abilitățile esențiale pentru școală și viață.

În secțiunea următoare, vom explora o altă dificultate de scriere, disgrafia, și vom analiza diferențele dintre aceasta și dislexia. Descoperă instrumente de scris adecvate pentru copiii cu dificultăți de scriere pe [invalid URL removed]. De asemenea, poți explora [invalid URL removed], care pot oferi o varietate de opțiuni pentru a găsi cele mai potrivite instrumente pentru copilul tău.

Disgrafia: când scrisul devine o provocare

Disgrafia este o tulburare de învățare care afectează abilitățile de scriere, independent de capacitatea de a citi. Un copil cu disgrafie poate avea dificultăți în a forma literele corect, a scrie lizibil și a organiza gândurile în scris. Această dificultate nu este cauzată de o lipsă de inteligență sau de motivație, ci de o problemă în procesarea informațiilor motorii și lingvistice necesare pentru scriere.

Semnele disgrafiei

Disgrafia se poate manifesta diferit la diferite vârste. La copiii mici, semnele pot include:

• Dificultate în a ține corect creionul sau stiloul.
• Scris ilizibil, cu litere de dimensiuni și forme inegale.
• Dificultate în a copia forme și litere.
• Oboseală rapidă în timpul scrisului.
• Evitarea activităților de scriere sau desen.

La copiii mai mari și adolescenți, simptomele pot include:

• Scris lent și laborios.
• Dificultate în a organiza ideile în scris.
• Greșeli de gramatică și ortografie frecvente.
• Dificultate în a respecta liniile și spațiile pe hârtie.
• Probleme cu structura propozițiilor și a paragrafelor.
• Frustrare și anxietate legate de sarcinile de scriere.

Diferența dintre disgrafie și dislexie

Este important să facem distincția între disgrafie și dislexie, deși cele două pot coexista. În timp ce dislexia afectează în principal citirea, disgrafia afectează în principal scrierea. Un copil cu dislexie poate avea dificultăți în a decoda cuvintele, în timp ce un copil cu disgrafie poate avea dificultăți în a le transcrie, chiar dacă le înțelege.

Iată un tabel simplu care evidențiază diferențele principale dintre disgrafie și dislexie:

Aspect	Disgrafie	Dislexie
Definiție	Tulburare specifică a scrisului, dificultăți în formarea literelor și a cuvintelor	Tulburare specifică a cititului, dificultăți în recunoașterea și procesarea cuvintelor scrise
Probleme principale	Scrisul de mână neclar, litere deformate, ortografie greșită, scriere lentă sau obositoare	Dificultăți în citirea corectă și fluentă, inversiuni de litere, dificultăți în înțelegerea textului citit
Ce afectează	Capacitatea de a scrie clar și corect	Capacitatea de a citi și înțelege textul scris
Exemple de manifestări	Litere scrise neuniform, spațiere necorespunzătoare, dificultăți în copierea textului	Confundarea literelor asemănătoare (b/d, p/q), omisiuni sau adăugări de litere, citire lentă
Impact asupra școlii	Probleme la teme scrise, dictări, exprimare scrisă	Probleme la citirea textelor, înțelegerea cerințelor și la testele de citire
Intervenție	Exerciții specifice pentru îmbunătățirea scrisului de mână și ortografiei	Terapie de citire, metode multisenzoriale pentru îmbunătățirea recunoașterii cuvintelor

Evaluarea și diagnosticarea dislexiei și disgrafiei

Evaluarea pentru dislexie și disgrafie cuprinde un proces complex și multidisciplinar, care implică o echipă de specialiști. Această echipă poate include:

• Psihologul: Evaluează abilitățile cognitive ale copilului, inclusiv inteligența, memoria, atenția și funcțiile executive. De asemenea, poate administra teste specifice pentru a identifica dificultățile de citire, scriere și ortografie.
• Logopedul: Evaluează abilitățile de limbaj ale copilului, inclusiv pronunția, vocabularul, gramatica și înțelegerea limbajului. Poate identifica dificultăți în procesarea fonologică, o componentă cheie a dislexiei.
• Terapeutul ocupațional: Evaluează abilitățile motorii fine ale copilului, coordonarea ochi-mână și abilitățile de scriere. Poate identifica dificultăți legate de ținerea corectă a creionului, formarea literelor și organizarea spațială a scrisului, aspecte relevante pentru disgrafie.
• Medicul pediatru sau neurologul pediatru: Poate exclude alte cauze medicale care ar putea contribui la dificultățile de învățare ale copilului.
• Profesorul sau învățătorul: Oferă informații valoroase despre performanța academică a copilului, comportamentul în clasă și dificultățile specifice pe care le întâmpină în sarcinile de citire și scriere.

Procesul de evaluare poate include:

• Anamneza: Colectarea informațiilor despre istoricul medical al copilului, dezvoltarea limbajului, performanța școlară și antecedentele familiale de dificultăți de învățare.
• Teste standardizate: Administrarea unor teste validate științific pentru a evalua abilitățile de citire, scriere, ortografie, limbaj și cognitive. Wechsler Intelligence Scale for Children (WISC-III) și Woodcock-Johnson Psychoeducational Battery-Revised sunt exemple de teste utilizate frecvent, conform formaremedicala.ro.
• Observații comportamentale: Observarea copilului în timpul activităților de citire și scriere pentru a identifica dificultăți specifice și strategii compensatorii.
• Analiza produselor scrise: Examinarea mostrelor de scriere ale copilului pentru a identifica greșeli de ortografie, gramatică, structură și lizibilitate.

Un diagnostic corect este esențial pentru a dezvolta un plan de intervenție adecvat. Acest plan ar trebui să fie individualizat și să se bazeze pe punctele forte și nevoile specifice ale copilului.

Motivarea copilului: cum să-l încurajăm să scrie

Orice situație poate fi rezolvată, iar refuzul copilului de a scrie nu este un capăt de drum, ci un punct de plecare. Cu sprijinul potrivit, răbdare și înțelegere, fiecare copil poate progresa, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină. Cheia este să transformăm scrisul dintr-o sursă de stres într-o activitate plăcută și accesibilă. Iată câteva sugestii suplimentare pentru a-l motiva:

1. Descoperă ce îl pasionează

Încearcă să legi scrisul de interesele lui. Îi plac animalele? Propune-i să scrie o poveste despre un tigru curios sau să facă o listă cu animalele lui preferate. Îi place spațiul? Să scrie despre o călătorie pe Marte. Când un copil scrie despre ceea ce iubește, totul devine mai ușor.

2. Dă-i libertate de alegere

Lasă-l pe copilul tău să aleagă ce scrie, cum scrie și cu ce scrie. Poate preferă poezii în loc de povești sau benzi desenate în loc de compuneri. La fel, uneori un simplu creion cu un design colorat sau un stilou cu grip ergonomic poate face o mare diferență.

3. Stabiliți împreună obiective realiste

Nu-i cere să scrie o pagină întreagă din prima. Începeți cu o propoziție. Apoi cu două. Lăuda-l pentru fiecare pas, oricât de mic. Micile victorii zilnice construiesc încredere și motivație.

4. Oferă-i feedback pozitiv

Fii atent(ă) la ce face bine, nu doar la greșeli. Spune-i: „Mi-a plăcut cum ai scris azi, ai avut idei foarte bune!” Încurajează-l să se compare doar cu el însuși, nu cu alți copii. Progresul lui este unic și valoros.

5. Fă din scris o joacă

Folosește jocuri de cuvinte, brainstorming cu desene, ghicitori, creați împreună povești absurde sau haioase. Cu cât e mai distractiv, cu atât mai bine!

6. Implică tehnologia (dar cu măsură)

Există aplicații interactive care pot transforma scrisul într-o experiență captivantă. Unele oferă suport vizual, audio sau motric – exact ce are nevoie un copil cu dificultăți de scriere.

7. Oferă-i modele de succes

Povestește-i despre oameni care au avut dislexie sau disgrafie, dar au reușit – actori, inventatori, autori. Ajută-l să înțeleagă că dificultățile nu îl definesc și că poate reuși, pas cu pas.

8. Folosește materiale care să-l ajute cu adevărat

Uneori, dificultatea nu vine din lipsa de voință, ci din lipsa unor instrumente potrivite. PeBNB, găsești:

• Stilouri ușor de ținut, special create pentru copii;
• Caiete de caligrafie cu ghidaj;
• Seturi creative de scris și desen;
• Creioane ergonomice și colorate care transformă scrisul într-o experiență plăcută.

Vrei să transformi scrisul într-o joacă? Descoperă recomandările noastre speciale: stilouri, creioane, pixuri colorate și caiete perfecte pentru copii. Dă-i copilului tău tot ce-i trebuie pentru o experiență de scris plină de bucurie! Descoperă categoria instrumente de scris 

Colaborarea cu școala: crearea unui plan de sprijin

Ca părinte, este esențial să știi că este recomandat să începi să colaborezi cu școala imediat după diagnosticarea dislexiei sau disgrafiei copilului. Tu ești cel mai important „avocat” al nevoilor lui, așa că implicarea ta activă contează enorm.

Comunică deschis cu profesorii și cu conducerea școlii. Oferă-le informații clare despre diagnosticul primit, punctele forte ale copilului, dificultățile cu care se confruntă și strategiile care funcționează deja acasă. Această discuție inițială este esențială pentru a construi o relație de încredere și pentru a vă asigura împreună că toți cei implicați în educația copilului sunt pe aceeași lungime de undă.

Unul dintre cele mai importante rezultate ale acestei colaborări ar trebui să fie dezvoltarea unui Plan Educațional Individualizat (PEI). Acesta este un document scris care descrie nevoile educaționale specifice ale copilului tău și strategiile concrete de sprijin care vor fi aplicate în mediul școlar.

PEI-ul ar trebui să includă:

• obiective educaționale realiste și adaptate ritmului copilului,
• metode și instrumente de predare diferențiate,
• adaptări în evaluare (de exemplu: timp suplimentar, citirea cerințelor de către profesor, evitarea penalizării greșelilor de ortografie),
• sprijin specializat (logoped, profesor de sprijin etc.),
• un calendar clar pentru monitorizarea progresului.
  

Amintește-ți: tu cunoști cel mai bine copilul tău. Prin implicarea ta constantă și colaborarea strânsă cu echipa școlii, îi poți oferi șansa de a-și atinge potențialul și de a merge la școală cu încredere și bucurie.

În secțiunea următoare, vom explora resursele și terapiile complementare care pot fi integrate în planul de intervenție pentru a sprijini copiii cu dislexie sau disgrafie.

Resurse și terapii complementare

Pe lângă strategiile de intervenție educațională și colaborarea cu școala, există o serie de resurse și terapii complementare care pot sprijini copiii cu dislexie sau disgrafie. Aceste resurse pot fi integrate în planul de intervenție individualizat al copilului, oferind un suport suplimentar și abordând diferite aspecte ale dificultăților sale de învățare.

Printre terapiile complementare eficiente se numără:

• Terapia ocupațională: Se concentrează pe dezvoltarea abilităților motorii fine, a coordonării ochi-mână și a abilităților de scriere. Terapeuții ocupaționali pot ajuta copiii cu disgrafie să-și îmbunătățească ținerea creionului, formarea literelor și organizarea spațială a scrisului.
• Terapia logopedică: Se concentrează pe dezvoltarea abilităților de limbaj, a procesării fonologice și a abilităților de citire. Logopezii pot ajuta copiii cu dislexie să-și îmbunătățească decodarea cuvintelor, fluența și înțelegerea textului.
• Terapia prin artă: Poate ajuta copiii să-și exprime emoțiile și frustrările legate de dificultățile de învățare într-un mod creativ și non-verbal. De asemenea, poate îmbunătăți coordonarea motorie fină și abilitățile de concentrare.
• Terapia prin joc: Poate ajuta copiii să-și dezvolte abilitățile sociale, emoționale și cognitive într-un mediu sigur și suportiv. Jocurile pot fi adaptate pentru a aborda dificultățile specifice de citire și scriere.
• Neurofeedback: O tehnică non-invazivă care ajută copiii să-și antreneze undele cerebrale și să-și îmbunătățească atenția, concentrarea și funcțiile cognitive.

Pe lângă aceste terapii, există o serie de resurse educaționale specializate care pot fi utile pentru copiii cu dislexie și disgrafie:

• Programe de citire structurate: Programe specializate care utilizează o abordare sistematică și explicită pentru a preda abilitățile de citire. Aceste programe se concentrează pe fonetică, fluență, vocabular și înțelegere a textului.
• Software de recunoaștere vocală: Permite copiilor să dicteze textul în loc să-l scrie, ceea ce poate fi util pentru cei cu disgrafie.
• Programe de citire a ecranului: Transformă textul scris în vorbire, ceea ce poate fi util pentru copiii cu dislexie.
• Cărți audio: Oferă o modalitate alternativă de a accesa informațiile pentru copiii care au dificultăți cu citirea.
• Organizații de sprijin: Există numeroase organizații care oferă informații, resurse și sprijin pentru familiile copiilor cu dislexie și disgrafie.

Este important să discuți cu specialiștii implicați în îngrijirea copilului tău pentru a determina ce resurse și terapii complementare sunt cele mai potrivite pentru nevoile lui specifice. Integrarea acestor resurse în planul de intervenție îi poate oferi un suport suplimentar și îl poate ajuta să-și atingă potențialul maxim.

Exemple de oameni care au învins dificultățile de scriere

Dificultățile de scriere nu sunt un obstacol insurmontabil. Multe persoane care s-au confruntat cu dislexie sau disgrafie în copilărie au reușit să devină oameni de succes – creativi, curajoși și motivați. Aceste povești pot fi o sursă de inspirație pentru copilul tău:

Albert Einstein

Deși nu a fost diagnosticat oficial (termenii nici nu existau în forma actuală la acea vreme), se crede că Einstein a avut dislexie: a vorbit târziu, scria cu dificultate și avea probleme cu exprimarea în scris. A fost văzut ca „lent” în copilărie, dar a ajuns unul dintre cei mai mari gânditori ai secolului XX.

Richard Branson

Fondator Virgin Group, a vorbit deschis despre dislexia sa. A avut mari dificultăți în școală, dar a reușit să creeze un imperiu de afaceri, valorând miliarde. „Dislexia nu este o dizabilitate, este o altă modalitate de a gândi”, spune el.

Agatha Christie

Agatha Christie, autoarea romanelor cu Hercule Poirot și Miss Marple, a avut dificultăți mari la scris și ortografie – semne clare de disgrafie. În loc să se lase descurajată, a găsit o soluție: își dicta cărțile, iar altcineva le transcria. Astăzi este unul dintre cei mai citiți autori din lume.

Tom Holland

Actorul care îl joacă pe Spider-Man a fost diagnosticat cu dislexie de mic. A învățat să citească mai greu decât colegii săi, dar și-a găsit încrederea în actorie. Acum este unul dintre cei mai apreciați actori tineri de la Hollywood.

FAQ – Copilul nu vrea să scrie

Este normal ca părinții și educatorii să se întrebe de ce un copil poate refuza să scrie, mai ales când scrisul este o abilitate esențială pentru dezvoltarea școlară și personală. În acest FAQ am adunat răspunsuri la cele mai frecvente întrebări legate de situațiile în care copilul nu dorește să scrie, oferind explicații utile și sfaturi practice pentru a înțelege mai bine această problemă și a o gestiona cu răbdare și susținere.

1. De ce copilul meu refuză să scrie?

Copiii pot refuza să scrie din mai multe motive, cum ar fi lipsa motivației, dificultățile în scris (ex. dislexie, probleme motorii), teamă de greșeli sau o experiență negativă legată de scris.

2. Este normal ca un copil să nu vrea să scrie la o anumită vârstă?

Da, uneori copilul poate trece prin perioade de refuz sau lipsă de interes pentru scris, mai ales în etapele de dezvoltare când învață multe lucruri noi.

3. Ce pot face dacă copilul are dificultăți motorii?

Consultă un specialist (kinetoterapeut sau ergoterapeut) care să ofere exerciții pentru dezvoltarea motricității fine. Poți folosi și instrumente adaptate, cum ar fi creioane ergonomi

4. Ar trebui să forțez copilul să scrie?

Forțarea poate crea o asociere negativă cu scrisul. Este mai bine să încurajezi și să susții copilul, oferindu-i timp și sprijin.

Refuzul copilului de a scrie poate avea multiple cauze, de la simple nemulțumiri temporare până la dificultăți specifice care necesită sprijin specializat. Cel mai important este să abordăm această situație cu răbdare, empatie și să încurajăm copilul să descopere plăcerea scrisului în ritmul său. Cu suportul potrivit și metode adaptate, copilul poate depăși blocajele și poate dezvolta o relație pozitivă cu scrisul, care să-l susțină pe parcursul întregii vieți.

Sursa foto: Freepik si BNB 

Bibliografie:

• WebMD – Dysgraphia: Cauze, simptome și cum să ajuți copilul https://www.webmd.com/add-adhd/childhood-adhd/dysgraphia-facts
• Read and Spell – Diferența dintre dislexie și disgrafie https://www.readandspell.com/dyslexia-and-dysgraphia-difference 
• Touch-Type Read and Spell – 9 strategii pentru copii cu disgrafie https://www.readandspell.com/strategies-for-dysgraphia